Sirop indulcit cu fructoza, Bebe Biosept, 100 ml, Fares

Lichenul de piatră, cunosut şi sub denumirea de muşchi de Islanda, are o rezistenţă extrordinară la condiţiile climatice foarte aspre în care creşte. În Norvegia și Islanda a fost folosit încă din cele mai vechi timpuri ca remediu și hrană. A fost cuprins în categoria species pectorales în farmacopee şi cărţi de profil încă din secolul XIX. Datorită cantităţii mari de mucilagiu conţinute, care formează pe suprafaţa mucoaselor un strat protector, este foarte util pentru a calma iritaţiile membranelor mucoase. Frunzele măslinului au fost folosite pe scară largă în medicina populară din regiunile din jurul Mării Mediterane. Acestea, precum şi extractele din ele, sunt apreciate pentru efectul lor de inhibare a procesului de replicare a multor agenţi microbieni (Juven and Henys 1972). La începutul secolului trecut oamenii de ştiinţă au izolat o substanţă amară din frunze pe care au numit-o oleuropeină. S-a raportat că aceasta face ca măslinul să fie deosebit de robust şi rezistent împotriva daunelor cauzate de insecte şi bacterii. Structurile fenolice similare cu oleuropeina par să producă efectul antibacterian prin distrugerea membranei bacteriene şi / sau perturbarea peptidoglicanelor celulare (Caturla şi colab., 2005). Turmericul este, probabil, Cyperus indicus al lui Dioscorides. Utilizarea turmericului datează de aproape 4000 de ani în cultura vedică indiană, unde a fost folosit ca şi condiment, dar a avut şi importanţă religioasă. Probabil a ajuns în China prin anul 700 d.Hr., în Africa de Est prin anii 800 d.Hr., Africa de Vest în 1200 d.Hr. Conform tratatelor medicale sanscrite şi sistemelor medicale Ayurvedic şi Unani, turmericul are o istorie lungă de utilizare medicală în Asia de Sud. Şi medicina modernă a început să recunoască importanţa turmericului, după cum arată cele peste 3000 de publicaţii referitoare la turmeric care au apărut în ultimii 25 de ani. Trifoiştea de baltă este o plantă circumpolară, nativă în Europa și America de Nord. Reputaţia să în nordul Europei, în special în Germania, a fost la un moment dat atât de mare, încât a fost consumată în cantităţi mari și considerată un fel de panaceu. „Trifoiştea de baltă a fost folosită cu beneficii în febrele intermitente și remitente.” (American Medical Botany, 1817-1821). “Potrivit lui Wischnewsky (Drug sdrawija, 1837), planta este un remediu popular pentru febră” în tradiţia populară rusă. (Madaus 1938).

BENEFICII ALE UTILIZĂRII: -lichenul de piatră contribuie la buna funcţionare a sistemului imunitar, susţine sănătatea respiratorie - calmant în caz de iritaţie a gâtului şi faringelui; -măslinul contribuie la apărarea organismului împotriva agenţilor externi, la sănătatea tractului respirator superior, poate ajută la menţinerea funcţionării normale a tractului gastro-intestinal; -turmericul este antiinflamator, ajută la menţinerea sănătăţii plămânilor şi a tractului respirator superior, ajută la menţinerea eficacităţii sistemului imunitar, are proprietăţi antioxidante semnificative.

EFECTE SECUNDARE ŞI INTERACŢIUNI:

La dozele recomandate nu au fost semnalate efecte secundare sau interacţiuni cu medicamente.

ASOCIERI RECOMANDATE:

Acest sirop se poate asocia cu ceai de soc sau măceşe.


Compoziţie:

Sirop de fructoză 79%, extracte apoase de plante: lichen de piatră (Lichen Islandicus), frunze de măslin (Oleae folium), turmeric (Curcumae longae rhizoma), trifoişte de baltă (Menyanthidis folium) - min. 20%, în proporţie variabilă; antioxidant: vitamina C 1%; conservant: sorbat de potasiu.


Mod de administrare:

Sugari şi copii mici 1 lună - 3 ani: câte 0,5 ml/kg corp de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă.

Durata unei cure obişnuite este de 5-15 zile. A se agita flaconul înainte de utilizare.


Precauţii şi avertizӑri:

Nu se recomandă în caz de diabet, hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.


Forma de prezentare:

Flacon cu 100 ml